Scleroza multiplă provoacă pierderea în greutate, Scleroza multipla: Dieta ar putea avea un efect benefic | Despre medicina

Menu Ce tratăm Scleroza multiplă SMnumită și scleroză în plăci, scleroză diseminată, este o boală inflamatorie în care tecile izolatoare ale celulelor nervoase din creier și măduva spinării sunt deteriorate.

Numele de scleroză multiplă se referă la cicatricile sclerele —mai cunoscute sub numele de plăci sau leziuni aflate în special în substanţa albă a creierului și măduvei spinării. SM a fost descrisă pentru prima oară în de neurologul francez Jean-Martin Charcot. Conform datelor dinîntre 2 și 2,5 milioane de oameni erau afectați la nivel mondial, incidenţa variind puternic în diferite regiuni ale globului și în funcție de populație. SM este mai întâlnită la oamenii care trăiesc mai departe de ecuator, în regiunile cu populații nord-europene.

Probleme legate de dietă în SM

În Africa, rata îmbolnăvirilor este mai mică de 0,5 per Boala debutează de obicei între vârstele de 20 și 50 ani, fiind de două ori mai des întâlnită la femei decât la bărbați. Mielina este un înveliş gras care izolează nervii, având un rol similar cu izolaţia unui fir electric, permiţând nervilor să transmită impulsuri foarte rapid. Viteză si eficienţa transmiterii acestor impulsuri nervoase stau la baza mişcărilor line, rapide şi coordonate fără un efort conştient.

În scleroza multipla, inflamaţia determină mielina să dispară. În consecintă, impulsurile electrice, care călătoresc de-a lungul nervilor scad şi devin mai lente. În plus şi nervii au de suferit. Pe măsură ce nervii sunt mai mult şi mai mult afectaţi apar tulburări ale funcţiilor, care sunt controlate de sistemul nervos, cum ar fi vedere, vorbire, mers, scris, şi memorie. Cauza SM este necunoscută; totuși, se crede că este rezultatul unei combinații de factori de mediu, agenți infecțioși, și factori genetici.

Din factori de mediu poate contribui expunerea scăzută la lumina soarelui poate să provoace producția scăzută de vitamina D. Numeroşi microbi au fost propuşi ca factori declanşatori ai SM, însă niciunul nu a fost confirmat.

SM nu este considerată boală ereditară; totuși, s-a demonstrat că un număr de variații genetice sporesc riscul. Probabilitatea este mai mare la rudele unei persoane afectate, cu un risc mai mare la cei la care legătura de rudenie este mai puternică.

S-a demonstrat că fumatul constituie un scleroza multiplă provoacă pierderea în greutate de risc independent pentru SM.

Toţi aceşti factori pot provoca declanşarea reacţiei autoimune al organismului îndreptate împotrivă mielinei Simptome. O persoană cu SM poate avea aproape orice fel de simptom sau semn neurologic, problemele sistemului nervos autonomic, cele vizuale, motorii și senzoriale fiind cele mai frecvente. Nu există un tipar al SM şi fiecare persoana.

Cele mai afectate sunt: Vederea vederea dubla, încetoşare, scăderea bruscă a acuităţii vizuale Coordonarea pierderea echilibrului, tremor, mersul instabil ataxiaameţeala, vertij, stîngacia unui membru Motilitatea slăbiciunea în membre, hiper- sau hipotonus muscular, dereglări de mers Sensibilitatea furnicături, scleroza multiplă provoacă pierderea în greutate parestezii sau senzatii de arsuri in unele parti ale corpului hemicorp, un picior, o mînă, etc Vorbirea încetinirea vorbirii, articularea necorespunzatoare a cuvintelor, schimbări în ritmul vorbirii Controlul vezicii urinare incontinenţa de urină, retenţie, chemări imperioase Funcţiile sexuale tulburări erectile, diminuarea libidoului Funcţiile cognitive scăderea memoriei, lentoarea gîndirii Deosebit de caracteristice pentru SM sunt fenomenul lui Uhthoff, o înrăutățire a simptomelor datorată expunerii la temperaturi mai ridicate, și semnul lui Lhermitte, o senzație de curentare de-a lungul spatelui, produsă de înclinarea gâtului.

Forme clinice: Scleroza multipla poate evolua pe una din cele patru forme clinice: — remitent-remisivă, când exist perioade, în care simptomele se pot diminua sau scleroza multiplă provoacă pierderea în greutate dispăr şi apoi reapar brusc în caz de acutizare — secundar progresivă, care iniţial urmează după o evoluţie de tip remitent -remisivă, iar mai tarziu, evoluţia bolii devine constant progresivă — primar progresivă, când boala are o evoluţie progresivă de la început — progresiv-recidivantă, când de la debutul bolii, prezintă o deteriorare neurologică constantă, însoţită de atacuri suprapuse.

Această formă clinică este cel mai puțin frecventă. Diagnostic: Pentru diagnosticarea SM este nevoie de o serie de teste şi de proceduri medicale care includ următoarele: 1 Examenul neurologic: tipul de simptome, apariţia şi tiparul acestora pot sugera prezenţa SM, dar este nevoie de intreagă serie de examinari şi de teste pentru a confirma diagnosticul.

RMN este un test recent folosit in diagnosticare si produce imagini de inalta rezolutie ale creierului si ale coloanei vertebrale, punînd in evidenta zonele afectate de scleroza leziuni sau placi.

RMN arata în modul cel mai clar marimea, numărul şi distribuţia leziunilor şi împreună cu dovezile din trecutul medical personal şi din examinările neurologice reprezintă un factor foarte important în vederea diagnosticării SM.

Potentialele evocate măsoară durata de timp necesară creierului pentru a primi şi a interpreta mesaje viteza transmiterii nervoase. Acest test nu este invaziv sau dureros şi nu necesita spitalizare. Are o valoare aditivă. Lichid, prelevat prin puncţie lombară este supus examinării. Acest test poate indica prezenta SM, dar nu este categoric decisiv pentru diagnostic.

Se deosebeşte tratament în faza de acutizare şi tratament de modificare a bolii. În timpul atacurilor simptomatice, tratamentul constă de regulă în administrarea intravenoasă de corticosteroizi, cum ar fi metilprednisolon. Deși, de regulă, tratamentele cu corticosteroizi sunt eficiente pentru ameliorarea simptomelor pe termen scurt, acestea nu par să aibă un impact major în recuperarea pe termen lung.

Atacuri grave, care nu răspund la corticosteroizi, ar putea fi tratate prin plasmafereză. Autorităţile de reglementare au aprobat opt terapii de modificare a sclerozei multiple remitent-remisive, care includ: interferon beta-1a, interferon beta-1b, glatiramer scleroza multiplă provoacă pierderea în greutate, mitoxantronă, azatioprin, natalizumab, fingolimod, teriflunomidă și dimetil fumarat. Tratamentul simptomatic prevede combaterea durerii, spasmelor şi hipertonusului muscular, tulburărilor de micţiune şi a infecţiei urinare, disfuncţiilor sexuale.

Pentru tratamentul sclerozei multiple secundar progresive a fost dovedită sa fie eficientă mitoxantronă. Pentru ameliorarea simptomelor pot fi folosite preparate antispastice tolperison, baclofenneuroreabilitarea, medicină alternativă deşi niciuna dintre acestea nu schimbă evoluţia bolii.

Prognostic: Evoluţia preconizată a bolii depinde de subtipul acesteia; de sexul, vârsta și simptomele iniţiale; și de gradul de invaliditate a persoanei în cauză.

Scleroza multipla: cauze, simptome si tratament

Pacienții femei, subtipul recurent-remitent, nevrita optică sau simptomele senzoriale la debut, numărul redus de atacuri în primii ani de la instalarea bolii și, cartman pierderea în greutate special, debutul SM la o vârstă tânără sunt asociate cu o evoluție mai favorabilă.

Speranța medie de viață este de 30 de ani de la debutul bolii, cu ani mai scăzută decât în cazul persoanelor neafectate de boală. Migrena — patologie ce afectează creierul! Unul dintre cele mai frecvente motive pentru care pacienţii se prezintă la medic este durerea de cap, denumită în termeni medicali cefalee.

Exercițiile fizice pot ajuta atât la pierderea în greutate, cât și la creșterea

Cea mai agresivă formă de cefalee primară este migrena. Migrena — este o afecţiune cronică, frecventă şi incapacitantă, cu substrat genetic şi cu un impact socio-economic considerabil. Conform Clasificării Internaţionale a Tulburărilor Cefalalgice CITC-II, sunt necesare următoarele criterii: cel puţin 5 atacuri de cefalee cu durata ore în asociere cu cel puţin 2 din 4 caracteristici adiţionale localizare unilaterală, caracter pulsatil, intensitate moderată sau severă, cefaleea poate să fie agravată de efort fizic de rutină.

Accesul de cefalee migrenoasă parcurge în evoluţia sa 4 faze: prodromul faza premonitoriefaza cu aură, faza cefaleei propriu-zise şi faza de rezoluţie a cefaleei postdromul.

Semnele pierderea în greutate ginkgo biloba vegetative şi endocrine schimbarea apetitului, sete, retenţie lichidiană, scleroza multiplă provoacă pierderea în greutate de frig, dereglări de somn, menstruaţie ş. Faza de rezoluţie, ce urmează după un atac sever, este caracterizată de polimorfism vast al sindromului psiho-afectiv şi vegetativ: stare de oboseală, iritare, tulburări de concentraţie, stare depresivă sau euforică, bulimie sau anorexie.

De menţionat, că nu toate fazele relatate sunt obligatorii pentru stabilirea diagnosticului de migrenă. În plan epidemiologic, migrena este o patologie frecvent întâlnită în populaţia generală, afectînd persoanele perioadei productive de viaţă — ani, implicând cheltuieli semnificative legate de investigaţii şi tratament precum şi indirect prin pierderile financiare determinate de absenteism de la serviciu. Mecanismele patogenetice ale migrenei, deşi rămân controversate, au la bază fenomenul de activare trigemino-vasculară prin implicarea a trei componente esenţiale: vasele meningiene cerebrale, inervaţia trigeminală şi conexiunile între nervul trigemen şi sistemul nervos vegetativ.

Este bine cunoscut scleroza multiplă provoacă pierderea în greutate că procedee diagnostice specifice pentru diagnosticarea migrenei nu există.

Investigaţiile instrumentale speciale sunt efectuate pentru a exclude tulburările neurologice şi somatice, eventuale cauze a durerilor de cap de tip migrenos. Importanţa cunoaşterii — este anamneza şi criteriile de diagnostic ale migrenei. La fel, efectuînd metode neuroimagistice contemporane de diagnostic, s-a demonstrat faptul că durerea cronică modifică structural creierul, iar migrena, în special cea cu aură, constitue un factor de risc important pentru accidentul vascular cerebral.

Din fericire, deşi nu cunoaştem cu certitudine mecanismele patofiziologice ce o provoacă, cunoaştem factorii declanşatori ai crizei de migrenă trigerişi anume: factori psihologici anxietate, nelinişte, emoţii, stres, conflicte ; obişnuinţe alimentare foame, hipoglicemie, omisiunea meselor şi alimentare neregulată ; factori hormonali pubertate, menstruaţia, sarcina, contraceptive orale ; modificări ale ritmului de viaţă week-end, somn exesiv, schimbarea locuinţei, călătorie, schimbarea serviciului ; factori senzoriali lumina, gălăgie, mirosuri, vibraţie ; factorii climaterici vânt puternic, furtună, frig, căldură, schimbarea timpului ; alimentele alcool, ciocolată, alimente grase, prăjite sau afumate, citrice, caşcaval ; alţi factori traumatisme cranio-cerebrale, exerciţii fizice, altitudinea, călătorii cu auto.

• Ce tratăm – Institutul de neurologie si neurochirurgie
• Alte opțiuni de tratament De ce scleroza multiplă provoacă fluctuații în greutate?
• In functie de tipul de scleroza multipla, simptomele pot sa apara si sa dispara in etape ori se pot agrava in timp boala progreseaza.

Migrena şi cefaleea diagnosticată corect favorizează un tratament eficient. Tratamentul migrenei ţine de o abordare terapeutică combinată: acut abortivnon-farmacologic şi preventiv profilactic.

Măsurile farmacologice vor fi indicate de medicul neurolog şi adaptate fiecărui pacient în funcţie de frecvenţa acceselor de migrenă şi de patologiile asociate acesteia. Ca scleroza multiplă provoacă pierderea în greutate metode complementare de tratament, se utilizează biofeedbackul retroactiune biologicăacupunctura, stimularea electrică sau magnetică transcutanată, şedinţe de masaj şi relaxare, psihoterapia cognitivă, comportamentală, psihanalitică, etc.

A răbda durerea episodică înseamnă a o croniciza.

Varianta optimă este consultaţia unui medic neurolog sau a unui specialist în domeniul cefaleelor, care au competenţa de a stabili un diagnostic corect şi a iniţia un tratament contemporan de stopare a crizelor de cefalee, cît şi de prevenţie a lor. Nu toleraţi durerea şi nu permiteţi ca aceasta să vă afecteze calitatea vieţii şi inteligenţa!

PIERDEREA îN GREUTATE ȘI CREȘTEREA îN GREUTATE: GESTIONAREA MASEI CU SM - SĂNĂTATE -

Boala Parkinson este o maladie ce aparţine unui grup de afecţiuni reunite sub numele de tulburări ale sistemului motor, boli ce apar ca rezultat al scleroza multiplă provoacă pierderea în greutate celulelor cerebrale producǎtoare de dopamin.

Cele patru simptome principale ale bolii sunt tremurul, rigiditatea, instabilitatea posturală, precum şi tulburările de echilibru şi coordonare. Pe msur ce pacienţii înaintează în vîrstă simptomele devin tot mai pronunţate iar tratamentul mai puţin eficient. În prezent, nu exist teste de laborator care s ajute la diagnosticarea precoce a bolii Parkinson, însa cercetarile realizate de specialişti sunt tot mai axate pe descoperirea cauzelor care duc la apariţia bolii pentru a se putea implementa un tratament specific.

În majoritatea cazurilor, simptomele încep să apară după 50 de ani. Maladia este cunoscută de sute de ani însă abia în secolul al lea a fost denumită Parkinson după medicul londonez James Parkinson, care a raportat pentru prima dată simptomele bolii în anulsub denumirea de paralizie spastică.

Cauzele care duc la apariţia maladiei Parkinson O persoană care suferă de maladia Parkinson are un nivel anormal de scăzut de dopamină în creier. Dopamina este generată de celulele cerebrale, însă experţii nu ştiu care este cauza care duce la moartea acestor celule. Atunci cînd nivelurile de dopamină sunt prea mici, oamenii îşi controleazǎ mai greu mişcările. Dopamina este un neurotransmiţător implicat în trimiterea de mesaje către o parte a creierului care controlează coordonarea şi mişcarea.

Din nefericire, nivelul de dopamină scăde progresiv la pacienţii cu Parkinson, astfel încât simptomele devin tot mai severe. Deşi există cercetări în derulare, pîna în acest moment oamenii de ştiinţă nu au reuşit să identifice care este cauza care determină deteriorarea sau distrugerea celulelor cerebrale şi implicit lipsa de dopamină.

Unii din factorii care pot influenţa acest proces sunt: Factorii genetici — care pot influenţa apariţia bolii în cadrul familiei la vîrste tot mai tinere. Anumite medicamente — utilizarea pe o perioadă îndelungată a medicamentelor precum: haloperidol, clorpromazina sau metoclopramid, care pot creşte riscul de a dezvolta Parkinson.

Factorii de mediu — expunerea la substanţe chimice precum erbicidele şi pesticidele pot creşte riscul de a dezvolta maladia Parkinson.

Scădere în greutate critică sau de ce pierdeți din greutate din cauza stresului

De asemenea, şi expunerea la disulfură de carbon, praf de mangan, şi monoxid de carbon sunt factori care pot duce la distrugerea celulelor cerebrale. Simptomele bolii Parkinson Simptomele bolii Parkinson pot varia de la o persoană la alta. Semnele precoce pot fi uşoare şi pot trece neobservate. Mai mult, simptomele încep să apara, de multe ori, pe o singură parte a corpului.

Acestea pot include: Tremurături la nivelul membrelor, mîinilor sau la nivelul degetelor. Mişcari încetinite.

Un cuvânt de la Verywell Mai multe dintre "dietele MS" pe care le puteți întâlni, cum ar fi dietele paleo și ketogene, sunt de fapt cele care au fost popularizate pentru gestionarea altor afecțiuni. Impactul lor asupra sclerozei multiple SM se bazează în principal pe teorii sau pe experiențele câtorva persoane.

În timp, boala Parkinson reduce capacitatea pacientului de a se mişca. Acest lucru face ca sarcinile simple să devină unele dificile. Paşii devin tot mai mici, iar pacientul experimentează probleme în a-şi muta picioarele sau în a se redica de pe scaun.

Generalitati

Rigiditatea musculară. Rigiditate musculară poate să apară în orice parte a corpului. Muşchii rigizi limitează mişcările şi pot produce chiar şi dureri. Afectarea posturii şi a echilibrului. Postura pacientului se modifică şi este posibil să apară probleme de echilibru. Rigiditatea feţei.

Pacientul care suferă de Parkinson capată o figură rigidă, zîmbeşte mult mai greu, iar mimica facială este redusă.

Continue Reading

Modificări la nivelul vorbirii. Discursul pacientului poate capăta inflexiuni obişnuite dar şi o intensitate redusă. Complicaţii ale bolii Parkinson Pe lîngă simptomele fizice, pacientul poate experimenta depresie, anxietate sau frică, toate acestea cauzate de conştientizarea bolii.

De asemenea pot apărea dificultaţi în gîndire pe măsurǎăce boala avansează. Persoanele care suferă de boala Parkinson pot avea de multe ori probleme de somn, inclusiv insomnii precum şi probleme ale vezicii urinare, inclusiv incapacitatea de a controla urina sau dificultăţi la urinare precum şi disfuncţii sexuale.

Constipaţie este un alt simptom care poate apărea la persoanele cu boala Parkinson deoarece tractul digestiv devine mai lent. Diagnosticarea bolii Parkinson Nu există teste pentru a diagnostica precoce boala Parkinson, astfel încî boala este, de cele mai multe ori, diagnosticată numai după instalarea simptomelor specifice. Medicul poate diagnostica boala Parkinson în funcţie de istoricul medical al pacientului, după analiza simptomelor şi după un control neurologic şi fizic.

Medicul poate solicita, uneori, teste pentru a exclude alte boli asemănătoare maladiei. În prezent, un test denumit tomografie cu emisie de pozitroni poate detecta nivelurile scăzute de dopamină de la nivelul creierului, ceea ce ajută la diagnosticarea mai uşoară şi mai rapidă a bolii.

• Scleroza multipla: cauze, simptome si tratament
• Anchilostomiaza Este o infectie provocata de viermii carlig, Necator americanus, Ancylostoma duodenale, care infecteaza aproximativ 1.
• Feb 17, Totul despre scleroza multipla: cauze, simptome, tratament Scleroza multipla reprezinta o tulburare de demielinizare prin care tecile de mielina, substanta care acopera majoritatea fibrelor nervoase, precum si fibrele nervoase, indeosebi nervii optici si elemente structurale ale maduvei spinarii sunt deteriorate sau distruse.

Tratamentul bolii Parkinson Tratamentul medicamentos Boala Parkinson nu poate fi vindecată, dar anumite medicamente ajută la controlul simptomelor. De asemenea, medicul poate recomanda modificarea stilului de viaţă, exerciţii aerobice cît şi terapia fizică. Medicul poate prescrie medicamente precum: Carbidopa şi levodopa. Levodopa este un produs chimic natural care ajunge în creierul pacientului şi este convertit în dopamină.

Efectele secundare includ greaţă şi o scădere a tensiunii arteriale atunci cînd pacientul se ridică în picioare. Inhibitori periferici ai catecolmetiltransferazei COMT. Acest medicament prelungeşte efectul tratamentului cu levodopă prin blocarea unei enzime care descompune medicamentul.

Agonisti dopaminergici. Spre deosebire de levodopă, medicamentul nu se transformă în dopamină însă imită substanţa. Efectele adverse ale agoniştilor dopaminergici includ halucinaţii, somnolenţă sau comportamente compulsive, cum ar fi hipersexualitatea sau foamea excesivă. Agenţii anticolinergici.

Aceste medicamente au fost folosite de mai mulţi ani pentru a ajuta la controlul tremuratului asociat cu boala Parkinson. Medicul poate recomanda benztropina sau trihexifenidil. Efectele secundare includ: tulburari de memorie, confuzie, halucinaţii, constipaţie, gură uscată şi urinare dificilă.

Medicii pot prescrie medicameentul numai în stadiul incipient al bolii Parkinson.

Efectele secundare pot include umflarea gleznelor sau halucinaţii. Tratementul chirurgical Intervenţia chirurgicală este o opţiune doar atunci cînd tratamentul medicamentos nu mai controlează simptomele.

După o intervenţie chirurgicală pacientul reîncepe tratamentul medicamentos. Electrostimularea profundă cerebrală este o procedură care este aplicată pacienţilor într-un stadiu avansat al bolii.